Iubirea,florile,muzica si copiii
Iubirea,florile,muzica si copii sunt adevaratele comori ale vietii.
As putea adauga si ciocolata dar nu vreau sa devin prea personala…
Deci cum spuneam iubirea, florile, muzica si copii..si ordinea nu este una la intamplare, la mine cam in ordinea asta au venit.
Iubirea este un sentiment pozitiv sau negativ (in unele situatii), si acest sentiment poate sa ne duca in rai, sau in iad..la propriu:)))
Auzeam mai demult o melodie care si acum imi mai rasuna in cap dar nici daca ma gandesc cu glas tare si incerc sa o fredonez, tot nu imi amintesc numele, zicea asa: bla bla bla.. iubirea nu se explica, ea se simte! Da! Si eu am avut norocul sa o simt pe pielea mea si le-as fi dat un pumn in cap celor care spuneau ca iubirea, vai este un sentiment asa placut, iti da asa o fericire!! Da? Si unde era fericirea in noptile nedormite? Unde era fericirea cand el pleca si nu stiai nici unde nici cu cine? Unde era fericirea cand te apuca dimineata plangand si adormeai fara sa vrei, nedemachiata? Si nuuu..eu nu sunt genul de persoana care se indragosteste in fiecare sambata seara dupa un show, plange 3 zile si o ia de la capat.. nu nu..eu nu ma indragosteam niciodata, bine asta inafara de data aia… Si totusi iubirea nu era mereu atat de rea, deoarece tot ea iti amintea drumul catre casa, si te asteptam mereu..si te intorceai mereu, pai…cam asta e iubirea.
Tu m-ai invatat sa cunosc florile si importanta lor. La fiecare cearta imi aduceai flori, deja incepusem sa iti citesc si sentimentele, cu cat greseai mai mult si te simteai mai vinovat cu atat era buchetul mai mare! Asta pana m-am enervat cand ai venit cu un buchet mare de abea iti incepea in portbagaj.
Pur si simplu m-ai blocat, am inceput sa urlu sa nu te mai prind cu flori si singura explicatie a fost ca nu imi plac florile! Eram prea speriata/mirata/nervoasa/ ca sa infrunt acea discutie dar stiam amandoi ca STIU, si ca nu era vina florilor….saracutele!
Si totusi ceva s-a schimbat, parca te-ai trezit si ai realizat ca iti masuram greselile in buchetele de flori… si ultima greseala cam numai incepea in portbagaj. A fost ultimul buchet…
nu am mai primit flori nici macar de ziua mea..
Singura ocazie a fost cand am nascut, s-a prezentat la mine cu un ditamai buchetul de flori de parca de spaima uitasem si de dureri si de toate. Nu-l intrecea pe cel din portbagaj dar era pe aproape. Primele lui cuvinte au fost: “maicata a insistat sa iti iau flori, dupa mine nu ti-as fi luat niciodata!” Iti imaginezi reactia asistentei? Dupa ce el a plecat, asistenta mi-a spus f.serioasa : doamna ce sot magar aveti, si dvs l-ati mai si sarutat? Daca era al meu il luam in suturi!!
Bine bine, primiti dvs flori ca eu sincer sunt satula! Sper doar sa nu primiti niciodata un buchet mare cat un portbagaj, caci snt doar 2 motive plauzibile: 1. Inca nu sunteti casatoriti si atunci se accepta caci este in cucerire,
2.A dat-o in bara rau si daca sunteti casatoriti, atunci imi pare rau pt dvs, dar cred ca va trebui sa realizati si dvs ca nu va mai plac florile, sau poate nu va mai place sotul.
Adevarul ca l-am iubit prea mult si am acceptat multe dar cum se zice timpul le vindeca pe toate sau le repara pe toate, sincer pe al meu l-a reparat putin mai mult ca nu l-as fi luat niciodata de barbat asa handicapat si iubitor de flori cum era.
Si muzica are un rol f. important in a te “vindeca” in astfel de situatii.
Deci nu glumesc, mie imi da o forta interioara muzica de cateodata simt ca numai încape in mine si incep sa scriu nebuneste pe hartii care apoi le pierd. Cateodata si compun versuri dar de cele mai multe ori se intampla noaptea si mi-e frica sa ma dau jos din pat sa le notez.. Nu mi-e frica de bau-bau sau de intuneric etc, nu..nu sunt asa deplasata…
in toiul noptii este mult mai periculos daca mi se trezesc fetele.
Da, am 2 fetite si atat eu cat si Romeo al meu suntem indragostiti nebuneste de ele.
Odata cu venirea lor au disparut florile din casa noastra caci aveam “2 floricele” care ne imbata de fericire.
Datorita lor ne-am indragostit si mai tare unul de altul si de viata de familie..si, Da!
Afirm sincer ca un copil poate schimba un barbat, iar 2 copii v-il pot transforma in barbatul perfect!!
Ma simt o femeie implinita…
Ma bucur de viata si de ce imi ofera ea..
Ma bucur de iubirea sotului si a fetelor mele..
Iubesc florile si imi cumpar flori singura..
Ascult muzica zilnic si dansez de fericire in vazul fetelor mele, cea mare ma imita, cea mica doar se amuza..
Fericirea sufletului meu sunt ele si-i multumesc lui Dumnezeu pentru asa comori minunate..
Va spun asta cu mana pe inima..si cu gura plina de ciocolata!